Printre cadavre descompuse
Si printre cripte putrezite
Ma aflu stand in ceata noptii
Imi petrec ultimele clipe.
Si zarea rosie se face
Albastrul piere-nspumegat
Si florile, natura toata
Sunt doar nisip imprastiat.
Viata mea se stinge-aicea
Si piere tot, se duce-ncet
Si lacrimile si durerea
Le simt arzandu-ma in piept.
Nu mai suport, m-apasa toate
Sunt prabusit sub greu destin
Si aspru simt povara care
Ma-npunge cu-al ei negru spin.
Si mor, ma sting printre cadavre
In clipa ceea-ntunecata.
Nu mai simt frigul, nici caldura
Ma duc spre zarea-ndepartata.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
faina poezie!noul Bacovia al Romaniei
Trimiteți un comentariu