Apasator!

Caldura de afara
Inabuseste tot
I-ametitor, aiurea
Eu simt ca nu mai pot.

Zvacneste-n vene sange
Doar sange clocotind
Si transpirati-o mie
In mreja lor ma prind.

Incerc sa stau tot rece
Da-mi pare foarte greu
Apasator e totul
Din ce in ce-i mai rau.

E ziua la amiaza
Si totu-i ros aprins
Caldura ma sufoca,
In valul ei m-a prins.

Si sa razbat caldura
Inabuseala, tot
As vrea sa trec de asta
As vrea....dar nu mai pot.

Viata!

Splendoarea diminetii e placuta
Si razele de soare stralucesc
Dar viata mea imi pare ca-i trecuta
Si toate pier, nu pot sa mai zambesc.

Si roua de pe iarba inverzita
Si frunza pomilor inalti de tot,
Toate-mi surad in dimineata asta
Dar sa le vad, sau sa le plac nu pot!

M-am stins! Si totu-ncet se duce
Pe cararuie printre trandafiri
Si ochii mi se-nchid, nu-s mai faclie
Si toate pier, ma simt cuprins de spini.

Si nu mai pot sa-ndur asa suspine
Si lacrimi si durere-ai tot mai grea
As vrea sa fiu departe pe o stanca
Sa fiu doar eu, si nimic altceva.

As vrea sa fie!

Cand te-am zarit printre lalele
Cu trupul tau cel mladios
Si ochii tai ca doua stele
Ce ma priveau asa duios
Si parul tau ce straluceste
In raza soarelui tarziu
Privirea ta se oglindeste
In apa limpede din rau.

Si totu-mi pare-a fi aievea
Miracol! Oare-o fi asa?
Esti tu acolo in gradina?
Esti tu aici in fata mea?

As vrea...dar tu nu esti acolo
Tu nici macar reala esti
Tu esti o zana, esti frumoasa
Dar nu existi...eu scriu povesti.

As vrea sa fie totu-aievea
Si in gradina tu sa fii
Sa ne privim, sa stam acolo
Tu si cu mine...doi copii.

...mort...

In dimineata mortii mele
Cand cerul rosu s-a facut
Eu nemiscat stau intre scanduri
Ce bine! Totul a trecut!

Si aerul din jur se-mpute
Si totul este innegrit,
Si lacrima in ochii se usca,
Tot ce a fost azi s-a sfarsit.

Si inrosindu-se in ceata
Prin pulberea de praf tacut
As vrea sa reinvie toate
As vrea s-o iau de la-nceput.

Dar...mort! Tot ce a fost se stinse
Si viata a trecut prea sec.
Decat sa fiu viu in durere
Mai bine...mort! Mai bine plec.

Speranta unei noi iubiri

Cand te-am zarit printre lalele
Erai o zana ca-n povesti-
Si ochii tai ca doua stele
Sclipeau senin! Ce draga mi-esti!

Si inima-mi tresare-n taina,
Un dor in suflet ma apasa
Sa fiu cu tine vreau iubito...
Sa-mi fi a inimii aleasa.

Sa ne plimbam pe-aleea vietii
Etern tinandu-ne de mana-
Sa fi mereu doar tu cu mine
Pe cap sa-ti impletesc cununa.

Si amandoi prin iarba verde
Sa ne soptim romante dulci.
Sa te sarut...si tu pe mine
Departe-n lume sa ma duci.

Sunt fericit cand sunt cu tine
Si inima-mi sopteste-ncet
Sa stau cu tine in tacere
Si sa te strang cu drag la piept.

Si sa ramanem toata viata
Unitii de catre Dumnezeu-
Sa fi a mea intotdeauana
Si eu sa fiu numai al tau.

Acum!

Amurgul diminetii, de triste amintiri
Au scos din praful serii magnifici trandafiri.-
Si scoica apei negre, ce-ntuneca abisul
M-anvaluit intr-insa, mi-a sters din minte visul.

Dar clipa de lumina din raza de sclipire
Imi lumineaza drumul spre tine...spre iubire.
Si rodul fericirii si albele coline
Te fac pe tine draga sa vii incet spre mine.

Si-n negura saraca de dincolo de zare
As vrea sa stau cu tine, sa-ti dau o sarutare-
Dar ce e scris ramane...nu ceea ce doresc
Si tot ce pot a face este sa te privesc.

Si-acum prin praf si pietre pe drum iar am pasit
Ma duc in infinitul din care am venit.
Dar gandul meu ramane la tine draga mea-
N-o sa te uit vreodata...chiar de n-oi fi a mea.

Doar vis...

Privesc in zare cum se duce
Si cum dispare luna...
Imi placi! Imi place cum zambesti
Ca tine nu-i niciuna.

Din infinitul fara margini
De clipe de ardoare,
Eu ma gandesc la chipul drag,
Al tau...esti ca o floare.

Si ochii tai ca doi boboci
De floare minunata
Te fac sa fi in ochii mei
Cea mai frumoasa fata.

Si trupul tau cel mladios
In raza de cristale
Ma face sa te strang la piept
Sa-ti dau o sarutare.

Dar toate trec se duc in noapte
Visul s-a spulberat...
Si m-am trezit asa de-odata
Singur...indurerat.

Mi-e dor...as vrea sa fie-aieva!
Sa fi aici...a mea!
Dar esti un vis, esti trecatoare
Asta e soarta mea.

Sfarsit!

Printre cadavre descompuse
Si printre cripte putrezite
Ma aflu stand in ceata noptii
Imi petrec ultimele clipe.

Si zarea rosie se face
Albastrul piere-nspumegat
Si florile, natura toata
Sunt doar nisip imprastiat.

Viata mea se stinge-aicea
Si piere tot, se duce-ncet
Si lacrimile si durerea
Le simt arzandu-ma in piept.

Nu mai suport, m-apasa toate
Sunt prabusit sub greu destin
Si aspru simt povara care
Ma-npunge cu-al ei negru spin.

Si mor, ma sting printre cadavre
In clipa ceea-ntunecata.
Nu mai simt frigul, nici caldura
Ma duc spre zarea-ndepartata.