Aiurea

Sa numar pan' la noua?
Da cred ca o sa numar-
Poate mi se mai duce din plictiseala
cate putin asa
si m-oi simti mai bine.
Numar: unu, doi...mi-e lene,
As vrea sa ma ajute cineva.

Trei...patru, pe bune, e asa de sec.
Nici numaratul nu ma mai ajuta
Sa mai raman? Sa plec?
Cinci, sase, sapte
Deci eu nu mai rezist,
Nimic nu ma ajuta
Sa ies din starea asta
Ce plictiseala! Si sunt asa de trist.

Opt, noua. Gata!
Am numarat destul, dar nu s-a dus.
Parca ma simt mai plictisit.
De ce?
Mai numar inc-odata?
Doar nu-s nebun,
mi-e lene.
Hai c-am plecat spre alta lume...
Spre fericire, spre vremuri bune.

[majuscul] 1324-5768

ajghdjTklsdflkhjdfghf
lkajdhvIbjklfk
kdjbEfglkskdhgjhd
dksjbnklUkd
kdhfnBkldgdkjnhfg
jbsfnlkjShn
kjdhEgkslhjnsjk
kldhhkflChkfsdkhs

Fobic

Fobic, retras de lume,
Alunecand in versuri rupte
Desprins de pe o punte
Privesc in sec, nimic anume.

Si relaxez privirea in nori
De dincolo de zare eu vad ceva
O pata de lumina, sau poate cineva
Sa vine sa ma ia. De mii de ori

Astept si stau in ceata
Si stau parca-n zadar
Sau poate e prea rar
Sau prea de dimineata.

Rezist inc-o secunda si ma indepartez
De tot plec si nu ma gandesc
Sa vin iar sa privesc.
De ce sa mai incerc? De ce sa mai ratez?

Dupa dictare

La stanga, la dreapta, sus, jos,
hai 'napoi, invarte,
danseaza cum zic eu.
Hai roteste, la dreapta,
invarte, repeta mereu.

Acolo, aici, la dreapta,
in jos, parca prea lent.
Incearca din nou
mai cu talent.
Hai roteste, invarte si gata
ai invatat inca ceva;
sa te mentii si tu printre ceilalti
macar atat. Acum altcineva.

Povestea repeta-se iar si din nou
cu fiecare venit in camera de zi
cu fiecare pas ce il pui
si cu fiecare miscare
cu fiecare petala, cu fiecare cui.

Si totusi ramai cam la fel.

Glontul

O arma, un deget, un om si un glont
Sunt gata de jocul pe scena,
Tragaciul e gata sa intre-n arena,
Dar actul acesta nu pot sa il joc.

Prea tragic, prea groaznic si rece
Momentul acesta din act,
Dar trebe sa-l joc eu defapt
Si-un groaznic fior prin vene imi trece.

Mormantul m-asteapta cu bratele largi,
Deschise, sunt doar pentru mine
Si-n locul meu scena nu o joaca nime'
Decat eu! Ce faci? Nu mai tragi?

O voce imi spune sa joc scena opt
Sa nu ma opresc din actul acest
Ca nimeni din sala si nimeni din rest
Nu-mi va lua rolul meu de subiect.

Da, merg mai departe, rolul il joc
Si arma la tampla o duc
Ma uit langa mine, incet ma rasuc
Si-apas pe tragaci
Si sangele sare
E pace si liniste-n jur
Durerea n-o simt,
Aud doar un sunet
Si piesa e gata de tot.

Masca

Ascundem sentimentul, mascam tot ce putem
Si incercam intr-una sa fim ce nu suntem.
Deluzionati si pustici doar ne mascam mereu
Iar masca ce ne-ascunde o porti si tu si eu.

Sa fim mereu vrem altii, nu ceea ce suntem.
Si reusim si suntem mascati in chip si fel.
Ne-ascundem sub o masca, ne tinem condamnati
Si stam asa acolo, cu alt aspect, mascati.

Nu vrem sa stie lumea ca noi suntem acei
De multe ori simpatici, de multe ori misei.
Suntem in masca noastra, suntem inchisi acol'
Ne-ascundem sentimentul si chipul nostru gol.

Tradam insasi moralul si ceea ce putem
Suntem inchisi sub masca, sub masca cea de fier.
Si zacem in tacere nimic nu afisam
Si ne ascundem chipul, cu masca doar pozam.

Identitate falsa, un cetatean strain
Asta suntem cu totii, cand ne mascam subtil.
Pozam doar alta fire, pozam un om altfel
Si n-aratam ce insusi suntem si ce putem.

Arunca masca! Las-o! Arunc-o, dar de tot.
Si fii ce esti, realul, nu doar un mascarot.
Fii omul fara masca, fii simplu tu, si gat'.
Si eu la fel ca tine, n-o sa mai fiu mascat.