Fobic

Fobic, retras de lume,
Alunecand in versuri rupte
Desprins de pe o punte
Privesc in sec, nimic anume.

Si relaxez privirea in nori
De dincolo de zare eu vad ceva
O pata de lumina, sau poate cineva
Sa vine sa ma ia. De mii de ori

Astept si stau in ceata
Si stau parca-n zadar
Sau poate e prea rar
Sau prea de dimineata.

Rezist inc-o secunda si ma indepartez
De tot plec si nu ma gandesc
Sa vin iar sa privesc.
De ce sa mai incerc? De ce sa mai ratez?