Miros de brazi

Si felinarele se sting in negura saraca-
Brazii stau singuri sus pe dealul pustiit.
Luminile se sting si ceata ne ingroapa
Si totul e-ntuneric pana la rasarit.

Pe pardoseala rece din casa cea batrana
Zace acum intinsa sclipirea de amiaz.
Si tresarind sub geamul din camaruta mica
E licarirea unei lumini, miros de brazi.

Si lumanare pusa pe patul lui acum,
Ramane amintire din ceea ce e azi.
Si raza de sclipire din ochii lui straini
E tot mai palida acum si mai pierduta
Prin aerul cel greu, miros de brazi.

Ranit

Chiar si atunci cand m-asteptam ca tot ce ma-nconjoara
Sa mearga bine, sa fie asa cum imi doream-
Chiar si atunci eram cu gandul in doua parti egale, sau nu prea,
Si sa ies biruitor din toate, la asta visam.

Dar nu! Si deodata am tresarit asa speriat
Si sangele in vene pulsa mai tare cu fiecare respiratie-
Mai simt si acum ce am simtit atunci...groaza...
Si teama.
Sunt lipsit total de inspiratie

Derutat, absurd si simt ca mor...
Sau sa mai traiesc in mine cu-acest dor?

Sa sufar si sa ma intep pe zi ce trece?
Cu gandul la ceea ce a fost?
Ma simt prea rece.

Hai cuprinde-ma in bratele tale si nu imi mai da drumul
Tine-ma strans la pieptul tau si nu ma lasa
Sa raman iar eu.

Ceea ce am fost si ceea ce insemna:
Suferinta si singuratate.
Durere...
Amar...
Si moarte!