Sonata linistita din amurg
Se stinge-ncet pe clape de pian
Si-mi ia tot ce-am trait in cant de viata
Si am realizat ca ce-am, nu am.
Si-ngandurat de freamatul albastru
Si innegrit in spuma de-nserat
Ma-ndepartez si parasesc pianul
Si-s framantat de ceea ce-am aflat.
Dar parca m-as opri numai o clipa
Sa mai ascult sonata din amurg
Dar ma indepartez si plec spre ape
Acolo unde valurile plang.
23 martie 2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu