Tu

Caci mainile ce s-au intins sa ma cuprinda-n brate
Sunt stalpi adevarati si zidul protector.
Ce imi oferi tu, nimeni n-a oferit vreodata
La un sarman si fraged cadavric muritor.

Iti multumesc si vesnic ramai in amintire
Caci nu mai este mult si sigur voi pleca.
Ma voi intinde-n cripta si odihnit de-a pururi
In liniste deplina pe veci voi ramanea.

Dar vei veni cu mine, in gandul meu de piatra-
Te voi purta mereu prin vai si munti de fier
Si te-oi pastra tot timpul in mintea mea cea moarta
Prin pulberea de oase si portile de-otel.

Descarca audio

Akora

Akora, tu zeito coboara din vazduh
Si fii o muritoare asa cum noi suntem.
Sa simti si tu durerea nu doar din ce auzi
De la felina Vector si de la Rutelem.

Fii insati tu cadavru, fii ceea ce sunt eu
Sa simti din greu povara pe umeri ce o port
Inconjurata de o mie de luceferi
Si sa veghezi la capul unui fraged mort.

Hai jos, hai in durere, hai vino-n cimitir
La criptele sarace sa vezi cum toti se zbat
Sa se ridice din pamantul ce-i ingroapa
Dar nu mai pot sa miste, deja au inghetat.

Tu esti o zeitate, esti pur creata sus
Nu simti deloc durearea ce este printre noi
Mormantul ce ne-asteapta sfarseste viata noastra
Dar tu esti vesnic vie nu esti un sec noroi.

[Akora te urasc]

Galben

Inalt, cilindric, proiectat perfect
Nimic gresit, nici un defect.
La 70% e decupat frumos,
Dar are un cusur: uratul sau miros.

Si toti zilnic, pe rand, din cand in cand
Mai adaugam cate ceva in el, daca mai este loc.
Si se tot umple, dar cineva-l goleste.
Si maine zi e ca nou, fara miros sta si priveste.

Parca e pedepsit. Chiar in colt i s-a gasit locul?
El nu e deloc in centrul atentiei, nu stie jocul,
Cu toate ca avem nevoie de el mereu- si noi si voi!
Asa se defineste, prin galben, cosul de gunoi.

Te vad

Eu am murit demult.
Acum stau si privesc
sa vad ce a ramas acolo
unde am fost si eu odata un muritor,
un om,
o fiinta adaptata.

Acum te vad pe tine
ce-ncerci sa vietuiesti,
dar nu se leaga nimic din ce incerci sa faci!
Esti cam neindemanatic
si ce te zbati sa cladesti
se tot darama,
cam ironic,
mereu gresesti.

Inca putin si te vei bucura si tu
de ceea ce ma bucur si eu.
Vei fi un mort,
un cadavru,
o apa curgatoare.
Vei fi ceea ce nici nu iti trece prin minte,
cu toate ca incerci mereu sa fii cuminte.
Nu ai sa scapi...
te vad mereu!

Zadarnic

Patrund in gandul meu din nou
si caut o speranta pierduta.
Poate o s-o gasesc-
poate nu,
dar nu incetez sa o caut
cu toate ca sunt in deruta.

M-avant si rascolesc tot ce-n mine
s-a adunat in fiecare zi.
Caut si caut,
dar nu e de gasit!
Caut chiar si in gandurile tarzii-
Caut, dar nu o gasesc.

Poate s-a pierdut, poate s-a stins,
poate sta ascunsa!
De ce nu o gasesc?
Ma framant si tot ma intreb.
Deja explodez, innebunesc...
Degeaba, nu e de gasit!

Testament

Am incercat prin tot ce am facut sa exprim starea de moment, ceea ce am simtit atunci sau la ce m-am gandit. De multe ori chiar am cules lacrimile altora si am plans cu ele. Acum cred ca o sa inceteze acest val care m-a purtat pe bratele lui o vreme indelungata. Poate ar fi cazul sa il uitam pe cel care a dat semnificatii zguduitoare tuturor sentimentelor, sa trecem la un alt nivel al standardelor vietii. Simbolismul, intunecimea vremii si sentimentele aspre poate ca nu sunt exact ceea ce cautam. Poate ar trebui sa trecem la un alt capitol din cartea care ne-a fost scrisa, sa citim si alte pagini din ceea ce ni s-a oferit, sa fim ceea ce nu am fost... sa uitam de istorie, sa privim in viitor, sa actionam cu alta gandire asupra faptelor, sa schimbam ceva!
Dar totusi, orice ai face "...si tu vei fi odata un cadavru".

Strigat stins

Tot ce ma inconjoara parca e dat la rau
Melancolia toamnei isi joaca rolul sau
Si ma cuprinde-n brate, ma tine strans legat
Si nici sa mai trag aer in piept nu sunt lasat.

Captiv sunt in depresii si simt ca-nnebunesc
Durerea ma apasa si tamplele-mi plesnesc-
Zvacneste cu putere si sfarma-n drumu-i tot
Sangele ce prin vene isi mai gaseste loc.

Asa se reprezinta pictura mea acum,
Asa arata totul la margine de drum,
Asa e viata toata cand esti melodistrus,
Asa arata luna cand soarele-a apus.

Spanzurat

Pasesc pe drumul care azi ma duce
Inspre acele locuri pustiite
Unde e liniste si doar se-aude
Oftatul unei case parasite.

Melancolia toamnei o-nconjoara,
Natura moarta e si totul sumbru.
Cu toti s-au stins, e liniste si pace-
Sunt singurul ce am ramas sa umblu.

Dar nu mai vreau! M-am saturat de toate
M-as odihni si eu printre cadavre.
Sa stau in cripta-nconjurat de pace,
De liniste si de a mortii slave.

Cei ce-au murit demult, acum m-asteapta
Si simt in piept dorinta lor de-a fi-
Cu ei, inconjurati deplin de pace
In liniste, fara a suferi.

Zac spanzurat in podul casei triste-
Oftatul ei mai zbuciumat e-acum,
Dar eu ma-ndrept spre locul vesnic, care
A incheiat al vietii mele drum.