joi, 30 octombrie 2008

Akora

Akora, tu zeito coboara din vazduh
Si fii o muritoare asa cum noi suntem.
Sa simti si tu durerea nu doar din ce auzi
De la felina Vector si de la Rutelem.

Fii insati tu cadavru, fii ceea ce sunt eu
Sa simti din greu povara pe umeri ce o port
Inconjurata de o mie de luceferi
Si sa veghezi la capul unui fraged mort.

Hai jos, hai in durere, hai vino-n cimitir
La criptele sarace sa vezi cum toti se zbat
Sa se ridice din pamantul ce-i ingroapa
Dar nu mai pot sa miste, deja au inghetat.

Tu esti o zeitate, esti pur creata sus
Nu simti deloc durearea ce este printre noi
Mormantul ce ne-asteapta sfarseste viata noastra
Dar tu esti vesnic vie nu esti un sec noroi.

[Akora te urasc]

2 comentarii:

Anonim spunea...

si eu am simtit-o azi pe Akora mai intens ca altadata...
ne-a cam incalcit parul... :)

Anonim spunea...

si eu am simtit-o azi pe Akora mai intens ca altadata...
ne-a cam incalcit parul...:)