Toamna

Totul in jur e galben. Si lumina,
in intuneric galbena se face.
Chiar pomii, natura si tot ce ma-nconjoara
si-au tras pe ei cortina.

Sunt asezati in cripte.
Stau pierduti si valul de caldura ce s-a dus
a luat cu el mireasma, frumusetea
si noua-n suflet toamna ne-a adus.

Dar parca sunt mai implinit cand, toamna..
apasa cu amprenta ei aspura mea.
Ma simt mai sigur,
parca-s plin de viata.
Sunt eu...sunt eu...
sunt eu in haina mea.

Se mai prelinge cate-un pic de sange
pe frunzele cazute la pamant.
Mai moare-un om, totul se stinge,
nu esti decat o aripa de vant.

Esti mic si plin de spaima,
sau mort,
sau viu.
Alergi, gonesti sau stai.
Poti face-orice
ca la un moment dat
cand se face tarziu...
tot o sa mori.

Asculta-ma bine!
Eu am simti ceea ce tu nu ai simtit.
Adierea desarta a toamnei m-a atins-
si m-a trecut prin al ei cutit.

Si frunza care cade la pamant
imi spune ca totul se stinge.
Imi spune ca pamantul ce iti tine tie de cald
in curand va plange.
Va acoperii pe altul;
noi toti ne ducem, murim
si ce lasam in urma noastra?
Nimic.

Descarca audio