Doliu

Te-ai stins si tu, a mai murit o floare
Si din gradina lumii ai plecat.
Ai adormit, esti asezata-n cripta
Dar sufletul spre cer s-a inaltat.

In urma ta lasata-i suferinta
Durerea este mare, mult prea grea,
Dar asteptam cu toti sa vina ziua
Cand sus in ceruri ne vom revedea.

La revedere Adriana draga,
Asteapta-ne in cer cu albe flori.
Si cand sosi-va clipa fiecarui
Ne-om intalni in slava sus pe nori.

r.i.p. Adriana

Ma sting

Pe cararuia stramta ce duce sus pe deal
Acum sunt si pasesc incet, dezorientat-
Traiesc momentul zero, sunt ca lovit de val
Ranit pasesc pe cale si sunt deluzionat.

Ilar e tot ce este si ma-nconjoara-n calea-mi
Cadavrele si mortii zambesc din cripta lor.
Iluminarea lunii se zbate in tacere
Acum este momentul, acum cred c-o sa mor.

Sonata

Sonata linistita din amurg
Se stinge-ncet pe clape de pian
Si-mi ia tot ce-am trait in cant de viata
Si am realizat ca ce-am, nu am.

Si-ngandurat de freamatul albastru
Si innegrit in spuma de-nserat
Ma-ndepartez si parasesc pianul
Si-s framantat de ceea ce-am aflat.

Dar parca m-as opri numai o clipa
Sa mai ascult sonata din amurg
Dar ma indepartez si plec spre ape
Acolo unde valurile plang.

23 martie 2008