Funerar

Cand tu pleci, nimic nu ramane.
Sunt doar eu. De ce vrei sa pleci?
Nu mai ramai o secunda, sa ma iei si pe mine?
Vreau sa merg cu tine.

Nu ma lasa printre cei vii..
Aduna-ma din cenusa si ia-ma cu tine.
Condu-ma departe de suferintele celor din jur,
Du-ma la locul nostru.

Aduna-ma acum si hai sa plecam.
Ti-as ramane recunoscator toata moartea mea.
Nu ma mai lasa printre cei vii,
Du-ma departe...

Oare am innebunit? Tu ai plecat,
Eu am ramas aici, la fel ca ieri, la fel ca maine.
O, de as putea sa dau timpul inainte
Sa fi ramas amandoi, pe acceasi piatra de mormant
La acceasi cripta, in acelasi cimitir...
Imi lipsesti.

AcuM

printre Macii rosii de langa izvor
staM ades si MeditaM sub luna.
Ma gandeaM la viata, sau ca o sa Mor
si-Mi doreaM sa fie iar luMina.

pe-nserat se-aduna gandurile Multe
si se-Mbina toate sub aspect firesc.
Ma ating firave si-Mi soptesc in taina
c-aM sa fiu iar oMul ce n-o sa gresesc.

aM gresit adesea, aM gresit Mereu
si greseala vine singura, nebuna
oare o sa fie totul un ateu
sau o sa Mai aM si alta luna?

ca sa Meditez doar eu si Macii
sa-Mi aduc aMinte de al Meu trecut
sa citesc in stele viata dezbinata
si sa Ma ridic de unde aM cazut.

Opus

As vrea sa rad de lume
sa ma amuz,
dar zambetul mi-a pierit
si lacrimi inunda ochii mei.

As vrea sa ating norii si sa izbucnesc
intr-un chicotit aspru,
dar ma opreste nebunia celor din jur.
Nu vreau sa fiu ca ei.

As numara toate stelele,
dar cineva le-a numarat inaintea mea.
Totul e asa banal. De ce?
Culori risipite, ici colo cate o dupamiaza senina.

Si cerul plange acum-
toti te jelesc fericire.
Doar eu stau si ii ascult in tacere
pentru ca stiu ca odata te voi gasi
si vei ramanea mereu a noastra.

Nu uita ca vei muri

Peste mormantul tau asez o floare
Si ma intorc din nou la ce-a trecut.
Aud in vuietul din vantul de pe frunze,
Aud din nou acelasi glas pierdut.

Esti tu? Ai inviat din ceata?
Esti tu aici sau ma prefac?
Noaptea se lasa, iar e dimineata,
Dar eu raman in cimitir si sap.

Alb

Ninge, ninge, ninge!
Cat timp nu ne ineaca e bine.
Ar mai fi o idee de scris pe hartie
Dar vremea se scurge prin mine.

Maine. Da, maine va fi-
Aniversarea a inca ceva.
Si sper sa fi aici sa te simt respirang
Chiar in parul meu.

Niciodata! Niciodata??
Chiar asa de mult? Deloc!
E asa de frumos afara,
Zapada-i de-un cot.

Si ma gandeam sa vin la tine,
Dar e cam frig si drumul este lung.
Am nevoie de privirea ta,
Deci nu mai stau pe nici un gand
si plec... spre tine.

Zbor mort

Innebunesc in mine si ma retrag de tot.
Din alergarea vremii pe linele poteci-
Ingandurat de vise si apasat de valuri
Ajung pe culmi de aur si vreau sa stau pe veci.

Acolo in tacere, prin norii dezgoliti
M-avant mereu mai sus spre albele splendori
Si gust, mai lacom parca din frumuseti divine,
Iar soarele rasare din roua de pe flori.

As vrea sa stau pe munte, sa nu privesc in jos
Sa mai zaresc gunoiul si vechiul meu mormant,
Dar strigatul multimii ma cere inapoi,
Sunt muritor, cadavru, eu sunt de pe pamant.

Valuri albastre

Invaluita in nuanta serii,
impacata cu tine insati,
si cuprinsa de bucuria amurgului imi spui:
"Azi, vreau sa fiu altfel:
mai colorata, mai vie, albastra,
stralucitoare si nuantata la maxim.
Invaluita in raze de soare si vreau sa radiez de fericire."

Dar eu, am ramas la fel:
gol, dezvaluit si imprastiat in sute de bucati,
dezorientat si parca fara sens.
Macar imi alin durerea cu fericirea de pe chipul tau.
Stralucesti, esti mai stralucitoare ca o raza de soare,
esti tu...
Si tot mai incet aud cuvintele rasunand in mine.
Da, vremea mea vine curand, am sa plec.
Ramai vesela mereu.