Zbor mort

Innebunesc in mine si ma retrag de tot.
Din alergarea vremii pe linele poteci-
Ingandurat de vise si apasat de valuri
Ajung pe culmi de aur si vreau sa stau pe veci.

Acolo in tacere, prin norii dezgoliti
M-avant mereu mai sus spre albele splendori
Si gust, mai lacom parca din frumuseti divine,
Iar soarele rasare din roua de pe flori.

As vrea sa stau pe munte, sa nu privesc in jos
Sa mai zaresc gunoiul si vechiul meu mormant,
Dar strigatul multimii ma cere inapoi,
Sunt muritor, cadavru, eu sunt de pe pamant.