Funerar

Cand tu pleci, nimic nu ramane.
Sunt doar eu. De ce vrei sa pleci?
Nu mai ramai o secunda, sa ma iei si pe mine?
Vreau sa merg cu tine.

Nu ma lasa printre cei vii..
Aduna-ma din cenusa si ia-ma cu tine.
Condu-ma departe de suferintele celor din jur,
Du-ma la locul nostru.

Aduna-ma acum si hai sa plecam.
Ti-as ramane recunoscator toata moartea mea.
Nu ma mai lasa printre cei vii,
Du-ma departe...

Oare am innebunit? Tu ai plecat,
Eu am ramas aici, la fel ca ieri, la fel ca maine.
O, de as putea sa dau timpul inainte
Sa fi ramas amandoi, pe acceasi piatra de mormant
La acceasi cripta, in acelasi cimitir...
Imi lipsesti.

AcuM

printre Macii rosii de langa izvor
staM ades si MeditaM sub luna.
Ma gandeaM la viata, sau ca o sa Mor
si-Mi doreaM sa fie iar luMina.

pe-nserat se-aduna gandurile Multe
si se-Mbina toate sub aspect firesc.
Ma ating firave si-Mi soptesc in taina
c-aM sa fiu iar oMul ce n-o sa gresesc.

aM gresit adesea, aM gresit Mereu
si greseala vine singura, nebuna
oare o sa fie totul un ateu
sau o sa Mai aM si alta luna?

ca sa Meditez doar eu si Macii
sa-Mi aduc aMinte de al Meu trecut
sa citesc in stele viata dezbinata
si sa Ma ridic de unde aM cazut.