Zbor mort

Innebunesc in mine si ma retrag de tot.
Din alergarea vremii pe linele poteci-
Ingandurat de vise si apasat de valuri
Ajung pe culmi de aur si vreau sa stau pe veci.

Acolo in tacere, prin norii dezgoliti
M-avant mereu mai sus spre albele splendori
Si gust, mai lacom parca din frumuseti divine,
Iar soarele rasare din roua de pe flori.

As vrea sa stau pe munte, sa nu privesc in jos
Sa mai zaresc gunoiul si vechiul meu mormant,
Dar strigatul multimii ma cere inapoi,
Sunt muritor, cadavru, eu sunt de pe pamant.

Valuri albastre

Invaluita in nuanta serii,
impacata cu tine insati,
si cuprinsa de bucuria amurgului imi spui:
"Azi, vreau sa fiu altfel:
mai colorata, mai vie, albastra,
stralucitoare si nuantata la maxim.
Invaluita in raze de soare si vreau sa radiez de fericire."

Dar eu, am ramas la fel:
gol, dezvaluit si imprastiat in sute de bucati,
dezorientat si parca fara sens.
Macar imi alin durerea cu fericirea de pe chipul tau.
Stralucesti, esti mai stralucitoare ca o raza de soare,
esti tu...
Si tot mai incet aud cuvintele rasunand in mine.
Da, vremea mea vine curand, am sa plec.
Ramai vesela mereu.