Intelepciune

Filozofia lumii este mută-
Respectul nu-l mai am la fel ca la-nceput.
Cuvintele fragile deloc nu-i mai ajută,
S-au rătăcit în smoală și s-au pierdut.

Afonic. Da, afonic sună
Înțelepciunea lor de culți boemi
Căci gândurile lor azi nu se mai adună
Rămași întiniși în criptă, nu eterni.

Stindardul, eu cu mâna mea l-am coborât
Că deja mult prea mulți l-au tot atins.
Decât să fie zi de zi târât-
Mai bine să rămână doar un vis.

soMN

soMN si nimic mai mult decat atat.
soMN si ma simt mai tare ca nicicand.
soMN si trezit, inviorat si ridicat
Ajung sa fiu pe urma tot pe pat-
Si iar la soMN.

Ridicularizand pe fiercare-n soMN
Ironizand pana si partitura de pian, voit
Articuland cuvintele din iMN
Revin in pat la soMN si enervez din nou peretele vopsit

soMN, e ceea ce-mi doresc si soMN primesc.
Dar parca soMNul nu mai e la fel de dulce
Cand dupa multul mare de nesoMN
Ajung din nou pe pat si parca mi se duce.

Dar vreau iar soMN si ma gandesc la soMN
Si reusesc sa dorm un soMN si inc-un soMN
Caci mi-e atat de soMN incat nu imi mai pot ridica nici capul
De pe-al meu pat ce-mi spune ca soMN e tot ceea ce vreau.
Si ma conformez si adorm, plin de soMN.

Bucati de dragoste

Era seara.
Te-am vazut la lumina lunii si m-a indragostit de tine,
apoi ai disparut dinaintea mea si nu te-am mai putut gasi.
Am ramas asa de singur si ma gandeam la chipul tau delicat,-
dar nu erai langa mine.

Ti-am zarit mai apoi parul tau fluturand pe aleea
ce ducea inspre parcul in care te vazusem prima oara.
Am alergat dupa tine, dar te-ai facut nevazuta.

Intrand in biblioteca oraselului in care locuiam,
am vazut privirea ta, dar nu erai tu, era doar o femeie grabita
care m-a facut pentru un moment sa cred ca te-am gasit pe tine.

Am plecat spre locul pe care il numeam eu casa
si pe drum mi-am amintit zambetul tau minunat.
Imi era asa de dor de tine, dar nu stiam unde sa te gasesc.

Mi-am luat pensula si panza de pictat si am inceput sa schitez
tot ce imi era in minte legat de tine.
Ti-am desenat parul care flutura luat de vantul cald de vara,
buzele si zambetul care m-au fermecat,
ochii tai cu privirea lor patrunzatoare,
obrajii ca doi norisori senini pe un cer albastru pur
si nasul tau, pe care nu l-am putut atinge inca, dar stiu ca voi face asta in curand.

Ti-am schitat chipul si l-am privit indelung vreo cateva ceasuri.
Am adormit privindu-te, iar cand m-am trezit,
erai langa mine si mi-ai spus sa te iau de mana si sa te ating,
sa vad ca esti reala. M-ai sarutat pe frunte si te-ai ghemuit si tu langa mine in patul meu.
Ne iubeam si stiam ca te-am gasit in sfarsit.


End of story :D

Radio Whisper

Din motive de aspect al blog-ului am facut un articol gen banner pentru Radio Whisper si nu am postat (inca) banner in sectiunea meniu. O sa modific aspectul blog-ului si o sa apara fain frumos la o sectiune de meniu :D



PS: Ei ma sustin, eu ii sustin !!

Renascendent

Renascendent intruchipat in lume
Intrinsecand urmarile de chin,
Dezintegrat si separat de lume
Ereditar, suav si frantenim
Statea iubirea atarnand doar de un fir
Albastru inedit si straveziu
Legat de aura de cristalin
Si reflectand in curcubeu senin.

Aritmic, dar placut afonic suna
Cam dezmembrata vioara de alun
Martiornata si frenton e pusa
Putin mai jos de clapele ce suna
Si dimineata o trasalta intr-o urna
De licarire alba si saturna
In colturile departatei incaperi
Ramas trantit, privea inspre dureri
Si tot trecutul parca se aduna.

Intors

Pe aripi de inalta claritate
De peste-al marilor hotar salin
In dimineata revarsarii mute
Ma-ntorc si eu, si vin sa ma inchin.

Dar putrezind de ura saduchee
Si innegrit de fumul de tutun
Un zambet fals se prelingea pe fata
Inaintand trufas si cam hapsan.

Dar binele ce incerca sa salte
Inspre taiatele copacifere reci
Se rezema pe treptele de smoala
Si-ncremeit murea adanc pe veci.

Nemaiputand sa satisfaca lumea
Nemaiputand s-atace drept in piept
Si suspinand cu armele murdare
Se retragea amarul imperfect.

N-am nevoie de tine

Rebrai teleco n-am revizuit-o eu
Ca n-am putut si repezind se pare
Un urmentado caraus de res
O licarire si o calma detasare.

Elimine Coline una triut
Relaxantind un mar ce rosu e
Sinusoid imaculat si calder
Iotram sipare terdo de.

Erimictin la revedere astazi
Proticonol de ridicat si sus
Evalinvistic si remeditabil
A fost si va ramane in tacere pus.

Prea tarziu

Pamantul ud de pe deasupra criptei
Ramane ud mereu;
Caci dimineata, seara, ziua, noaptea
Acolo sunt tot eu.

Piciorul crucii, care capatai imi e ramasa
Putrezit-a chiar.
De dorul meu si randunica stravezie
Plange iar.

Acolo peste dealul de inmarmurita piatra
E ziua in amiaz.
Dar pe aici, pe langa cimitirul sacru
Sunt lacrimi pe obraz.

Coline

Coline, vreau sa te ucid cu pietre.
Coline, te-am iubit asa de mult.
Coline, vreau sa te arunc in mare
Si imi doresc sa nu te fi stiut.

Iubirea, vesnic nestiuta fie.
Iubirea, netezita doar va fi.
Iubirea, pentru tine, niciodata
Nu va mai fi ce-a fost si vreau sa stii.

Din nou, raman doar eu si cam atata.
Din nou, rasare luna peste deal.
Din nou, ating cu degetul meu cerul
Si vreau sa stii, din nou, ca nu te vreau.

Plutire

Maidanele terorii ingroapa nesatule
Nemernici si flegmatici alergatori fragili
Si in tacerea noptii isi mangaie durerea
Senin rasare luna si tremura deplin.

Aici langa gunoiul si restul de suspine
Apare constelatul, sublim patruns, pacat
Si-atinge cu aripa intaia oara omul
Pe urma ii ramane prieten necurmat.

Iar telul neputintei ramane neatins
Surprins intre momentul desprinderii tarzie
Ar vrea sa se ridice mai sus de culmi umbrite,
Dar nerealizat ramane si nu-vnie.

Acum in pragul starii de trista amintire
Rasuna toata valea de strigatul arzand.
A mai pierit un altul, cu telul stins sub luna
Si a ramas doar noaptea cu stelele-i plangand.