Pamantul ud de pe deasupra criptei
Ramane ud mereu;
Caci dimineata, seara, ziua, noaptea
Acolo sunt tot eu.
Piciorul crucii, care capatai imi e ramasa
Putrezit-a chiar.
De dorul meu si randunica stravezie
Plange iar.
Acolo peste dealul de inmarmurita piatra
E ziua in amiaz.
Dar pe aici, pe langa cimitirul sacru
Sunt lacrimi pe obraz.
luni, 7 iunie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
