Era seara.
Te-am vazut la lumina lunii si m-a indragostit de tine,
apoi ai disparut dinaintea mea si nu te-am mai putut gasi.
Am ramas asa de singur si ma gandeam la chipul tau delicat,-
dar nu erai langa mine.
Ti-am zarit mai apoi parul tau fluturand pe aleea
ce ducea inspre parcul in care te vazusem prima oara.
Am alergat dupa tine, dar te-ai facut nevazuta.
Intrand in biblioteca oraselului in care locuiam,
am vazut privirea ta, dar nu erai tu, era doar o femeie grabita
care m-a facut pentru un moment sa cred ca te-am gasit pe tine.
Am plecat spre locul pe care il numeam eu casa
si pe drum mi-am amintit zambetul tau minunat.
Imi era asa de dor de tine, dar nu stiam unde sa te gasesc.
Mi-am luat pensula si panza de pictat si am inceput sa schitez
tot ce imi era in minte legat de tine.
Ti-am desenat parul care flutura luat de vantul cald de vara,
buzele si zambetul care m-au fermecat,
ochii tai cu privirea lor patrunzatoare,
obrajii ca doi norisori senini pe un cer albastru pur
si nasul tau, pe care nu l-am putut atinge inca, dar stiu ca voi face asta in curand.
Ti-am schitat chipul si l-am privit indelung vreo cateva ceasuri.
Am adormit privindu-te, iar cand m-am trezit,
erai langa mine si mi-ai spus sa te iau de mana si sa te ating,
sa vad ca esti reala. M-ai sarutat pe frunte si te-ai ghemuit si tu langa mine in patul meu.
Ne iubeam si stiam ca te-am gasit in sfarsit.
End of story :D
sâmbătă, 4 septembrie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)