Algoritmul tacerii e cel mai suav;
Cand zbieri, simti placerea din plin pe obraz;
Cand urlii pe scara de larga marime
Te simti "la supremus", e zeul din tine.
Dar cand faima ta se zbate ucisa,
Ramai numai tu pe-ntreaga abscisa;
Si n-ai nici o stare sa te-mpotrivesti
Si-apare-atunci zidul pe care-l izbesti.
Si te faci, tu cu el, un tot unitar;
Esti praf pe perete, esti albul din var;
Esti doar o pojghita din tot ce ai fost
Si-ai ajuns pan' aici, ca esti foarte prost.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu