Plăcere

Până și jantiera ta îmi place.
M-ai cucerit cu primul tău cuvânt.
Ai readus în mine acea pace
Și mi-ai redat din nou, suav avânt.

M-ai refăcut din ce nu sunt acuma,
Formal și prea liner am fost,
Dar ai format în mine caracterul
De iscusință și deloc de prost.

Portița inimii rămas-a larg deschisă
Ori intri, ori rămâi privind..
Ar fi plăcut, și gândul îmi șoptește,
C-o să te văd chiar azi pe ea intrând.

O, tu, albastru forfet lamentabil
Rămas acolo, forfotind rebel
Lasă portița inimii deschisă
Nu fi mișel, nu fi Aristotel.

Hai, intră, scumpa mea prințesă
Așează-te în câmpul plin de maci
Atinge-mă să mă trezesc din vise
Vorbește-mi chiar și-atunci când taci.

Renaște-n mine dimineața toamnei.
Aprinde-n mine focul stins demult.
Așterne-n mine primăvara mută,
Și fă-mă să trăiesc cum aș fi vrut.