Remiza

In linistea serii imi aprind o tigara
Si stau dependent tintuind spre abis.
Privesc spre chibritul ce-i palpaie flama
Si zac in podoabe de noapte intins.

Razlet se aude un ceas derutabil
Ce suna din zarea departa plangand
Si marele corbic din deasa nuanta
Pasind inspre mine, alearga oftand.

Tu, om al zglobiei napasta adanca,
Ce mare si brav sub senin cer ai fost,
Dar astazi te afli intins in murire
Ridica! De ce zaci pierind fara rost?

Salbatic, zdrobind tot in calea-i
Imi circula sangele rupt de luptat,
Incearca sa scape, sa-mi redeie starea,
Dar fara cununa, caci de mult am cedat.

Si-asa in privirea-i desarta, ma sting eu
'ndreptandu-mi cararea spre-al meu tintirim,
De veacuri ce-asteapta sa-i fiu eu partasul
Sa-i spun somn usor, si-apoi sa dormim.