Splendoarea diminetii e placuta
Si razele de soare stralucesc
Dar viata mea imi pare ca-i trecuta
Si toate pier, nu pot sa mai zambesc.
Si roua de pe iarba inverzita
Si frunza pomilor inalti de tot,
Toate-mi surad in dimineata asta
Dar sa le vad, sau sa le plac nu pot!
M-am stins! Si totu-ncet se duce
Pe cararuie printre trandafiri
Si ochii mi se-nchid, nu-s mai faclie
Si toate pier, ma simt cuprins de spini.
Si nu mai pot sa-ndur asa suspine
Si lacrimi si durere-ai tot mai grea
As vrea sa fiu departe pe o stanca
Sa fiu doar eu, si nimic altceva.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu